06

Feb, 2015

Adi GAVRILĂ - Diagnostic pentru mediere si tratament pe baza de nevoi

 

Diagnostic pentru mediere și tratament pe bază de nevoi

de Constantin-Adi Gavrilă

 

Acesta nu este un program electoral. Nici pentru mine și nici pentru altcineva. Este un material pe care l-am scris cu speranța că mă voi face util pentru cine va aprecia că îi este de folos în vreun fel. Dacă nu va fi cazul, nici o problemă, nu este prima dată când mi se întâmplă. Bine crescut fiind, voi proceda ca de obicei, îmi voi cere scuze și voi promite să mai fac.

 

Încep cu o perspectivă pozitivă, mediatoricească. După doisprezece ani de mediere observ că profesia de mediator este din ce în ce mai vie, fapt care mă bucură nespus. Sper să nu fie o situație de conjunctură electorală, pentru că, dacă ar fi așa, iar după alegeri ne-am întoarce la starea binecunoscută de letargie sistemică, am putea concluziona că mai avem mult până când vom începe să ne maturizăm ca profesie. Dar dacă după alegeri, indiferent de rezultatele lor, vom continua să observăm aceeași emulație, s-ar putea să ne îndreptăm într-o direcție bună.

 

Pe de altă parte, mi-ar plăcea ca profesia să fie pe cât de vie, pe atât de sănătoasă, deși am sentimentul că realitatea este alta. Cred că sănătatea profesiei de mediator are multe nevoi nesatisfăcute, iar profesia are cu atât mai multe. Nu spun că profesia de mediator este bolnavă, ci mă refer la ea ca la un organism asistat, pentru că este încă extrem de tânăr și dependent, ceea ce îl face să fie foarte vulnerabil. Cauzele pentru care profesia nu este încă atât de viguroasă pe cât ne-am dori noi sunt multe și din ce în ce mai cunosculte, ceea ce este un semn bun, de interes și transparență.

 

Medierea parcurge începând din anul 2014 o perioadă extrem de delicată, cu două decizii ale Curții Constituționale prin care au fost admise modificări ale legii speciale referitoare la mediere, dar și contestări ale modului în care au fost propuse respectivele modificări și completări ale legii speciale, atât pe fondul acestora, cât și formal, fără un proces riguros de consultare cu corpul profesional.

 

Contestările îi vizează și pe membrii Consiliului de mediere. Atitudinea mediatorilor față de membrii Consiliului de Mediere cuprinde tendințe de stigmatizare ale acestora pentru rațiuni care țin, printre altele, de eficiența gestionării resurselor financiare ale profesiei, eficiența organizării activității Consiliului, percepția unor conflicte de interese sau lipsă de transparență.

 

Profesia are nevoie la rândul ei de conturarea unei identități proprii, mediatorii se simt străini unii față de alții și la fel unele grupuri față de altele, iar viziunile diferitelor grupuri au părți comune și părți necomune. În plus, piața medierii este extrem de redusă, ceea ce face ca mediatorii să își închidă birourile, să se concentreze și pe alte activități aducătoare de venit și să regrete investițiile făcute pentru un crez frumos.

 

Unii mediatori se simt înșelați, acuzând că li s-ar fi vândut iluzii la cursurile de formare inițială. De aici s-a născut și un sentiment negativ față de formatori și față de furnizorii de servicii de formare profesională, cu lansarea de acuzații publice că aceștia și-ar fi urmărit doar propriile interese, ignorând cu bună știință interesele profesiei și ale mediatorilor.

 

Imaginea publică pe care o are profesia în acestă perioadă este una care ar putea fi structural îmbunătățită. Privită din exterior, profesia de mediator are elemente de spectacol ieftin de stradă sau de tabloid în care preocupările pentru colaborare, calitate, unitate sau respect sunt rare. Dacă tabloidul are beneficii semnificative pentru că speculează curiozitatea oamenilor și aprecierea valorilor materiale sau estetice, profesia de mediator înregistrează pierderi colosale prin modul în care își promovează imaginea în spațiul public.

 

În acest context, mediatorii autorizați din România sunt puși să aleagă membrii Consiliului de Mediere pentru un mandat nou de patru ani. Dar noi suntem specialiști și cunoaștem beneficiile unor alegeri făcute în cunoștință de cauză, și într-un context integrat și complex al intereselor pe care le regăsim în profesie și care susțin ceea ce putem numi harta nevoilor și intereselor profesiei de mediator. Ca mediatori am învățat să identificăm interesul din spatele poziției, prin urmare, știm că alegerea pe care o vom face pentru viitorii membri ai Consiliului de Mediere poate fi superioară calitativ dacă este făcută evaluând nevoile și interesele profesiei și apoi făcând o ierarhie a priorităților. Apreciez că acest mod de lucru este consecvent cu modul în care gândește și se comportă un mediator profesionist.

 

Îmi propun așadar ca prin acest articol să scot în evidență o parte din lucrurile de care eu cred că profesia are nevoie, lăsându-i pe onorații colegi care vor candida să aprecieze cu privire la corectitudinea modului în care au fost identificate și, mai ales, să le prioritizeze și propună soluții, planuri sau strategii cu privire la ceea ce ar putea fi făcut pentru ca acele nevoi să fie satisfăcute. Sper sincer să nu cadă în păcatul dezbaterii pe soluții sau poziții până la escaladarea de conflicte, fără a privi la nevoi și interese. Până la urmă asta fac și clienții noștri singuri, iar noi îi ajutăm să genereze colaborare prin integrarea intereselor în dialogul lor, suntem și plătiți, deci am devenit destul de pricepuți la asta.

 

După cum știm, formularea problemelor este foarte importantă în mediere. Problemele au fost definite în multe feluri și din multe perspective – dezbinarea, cazurile puține, legea medierii, Consiliul de Mediere, formatorii, mediatorii, politicienii ș.a.m.d. Eu văd toate aceste perspective ca pe niște componente ale soluției, cred că problema esta însă alta. Cred că multe din dificultățile cu care se confruntă profesia sunt cauzate de nivelul insuficient de cunoaștere, înțelegere, credibilitate, respect și atracție pe care îl generează procedura de mediere pentru orice parte interesată.

 

În opinia mea, interesele profesiei de mediator nu se confundă cu interesele mediatorilor! Când vorbim de părți interesate, discutăm de o analiză mult mai profundă decât aceea în care mediatorii sunt singurele părți interesate. Problema mediatorilor este că au cazuri și încasări prea puține, iar soluția pe care cred că cei mai mulți mediatori o văd este să îi oblige legea pe clienți să apeleze la mediere – interesul principal fiind unul național, al statului și al planetei, nicidecum al mediatorilor... Să fim serioși, că nu ne mai crede nimeni.

 

Așadar, pentru a putea face acest exercițiu, ne trebuie o listă cu câteva părți interesate. Vă propun mediatorul, corpul profesional, clienții actuali, publicul general și clienții potențiali, cei care recomandă medierea și mediatorii, asociațiile profesionale, furnizorii de servicii de formare, profesiile juridice (e.g. avocați, judecători, procurori, notari, consilieri juridici, executori judecătorești), psihologii, școli și universități (mediul educațional), mediul de afaceri, Statul/Guvernul, sistemul judiciar, societatea civilă, Uniunea Europeană și instituțiile sale, organizațiile internaționale din domeniul medierii, Consiliul de Mediere, membrii Consiliului de Mediere. Pentru ușurință, poate fi creată o taxonomie de trei categorii – cerere, ofertă și suport.

 

Acestea fiind spuse, voi enumera în continuare câteva interese ale unora dintre părțile de mai sus, așa cum le-am identificat eu, ca un mic segment din ceea ce ar putea să devină un proiect de sine stătător, de tipul celor necesare membrilor aleși ai Consiliului de Mediere.

 

Ordinea în care sunt enumerate este aleatorie, motivat de faptul că prioritizarea necesită o perspectivă integrală, ceea ce nu pretinde să furnizeze acest material sintetic.

 

  1. MEDIATORII
    • [Marketing și calitate] Mediatorii au nevoie de proiecte solide de promovare a profesiei, de clienți plătitori și au nevoie să furnizeze servicii de calitate pentru a-i determina pe acești clienți să rămână fideli atât mediatorilor, lor cât și medierii. Un client nemulțumit de un mediator s-ar putea să genereze o pierdere semnificativă pentru corpul profesional.
    • [Atitudine pozitivă] Atunci când suntem lângă clienții noștri și încercăm să ne facem meseria avem o atitudine pozitivă, cooperantă, pentru a cărei conservare ne consumăm resurse interne. Clienții sunt prejudiciați atunci când noi ne pierdem acest echilibru și începem să le transmitem semnalele noastre negative. Cred că mediatorii au interesul de a-și educa în permanență această stare, astfel încât să îi caracterizeze ca oameni; clienții plătitori vor aprecia. Sigur că este mult mai ușor să fi critic, agresiv, necooperant, sarcastic și chiar jignitor; ba viața ne-a învățat pe toți să ne batem joc, dacă este nevoie. Dar dacă nu facem aceste lucruri, nu este rău, nu înseamnă că suntem mai slabi, dimpotrivă. ”Transformarea” poate fi benefică pentru noi însă, atât individual, cât și ca grup, atunci când diplomația definește modul în care comunicăm și în afara exercitării profesiei, cu atât mai mult atunci când comunicăm în public. Îmi place foarte mult să dau exemplul unor organizații precum PON Harvard Law School, în care unul din principiile asumate care stau la baza comunicării dintre profesori este să nu existe critici și acestea să fie formulate în mod respectuos față de nevoile și sentimentele celuilalt.
    • [Cadru legislativ favorabil] Pentru a-și putea atrage clienții pe termen scurt, mediatorii au nevoie de argumente. Unele dintre acestea sunt beneficiile generale ale medierii, acelea pe care le cunoaștem cu toții. Dar mai cunoaștem că, în contextul actual al sistemului educațional, este nevoie de mai mult. Prin urmare, un cadru legislativ favorabil, care să creeze un raport echilibrat între măsurile stimulatoare de tip coercitiv (push / împinge) și cele de tip încurajator (pull / trage), ar putea să fie de interes pentru mediatori, și nu numai.
    • [Cadru metodologic] Mediatorii au nevoie de structuri care să le reprezinte interesele, fie că acestea sunt Consiliul de Mediere sau alte structuri viitoare. Pentru această, este necesar ca reprezentanții acestor structuri să fie veritabili facilitatori, profesioniști adevărați și lideri care să inspire faptul că ei ajută și nu conduc. Pentru aceasta sunt necesare, printre altele, multă competență, disponibilitate, transparență, responsabilitate, capacitate de cooperare și, nu în ultimul rând, modestie.
    • [Stabilitate] Formele de exercitare a profesiei de mediator, ca și Consiliul de Mediere și asociațiile profesionale de altfel, au nevoie de stabilitate financiară. Mai mult, managementul performant și predictibilitatea financiară îi pot permite profesiei să își facă planuri pe termen mediu și lung.
    • [Influență] Indiferent de modul în care va fi organizat corpul profesional, cu sau fără modificarea legii, cât timp mediatorii vor fi cei care decid în mod reprezentativ și în cunoștință de cauză, modelul va avea mai multă greutate. De asemenea, mediatorii au interesul să aibă capacitatea permanentă de a influența pozitiv deciziile care afectează profesia.
    • [Autonomie] Mediatorii au nevoia de a rămâne autonomi, indiferent de modelul de organizare a profesiei; este important să nu încerce cineva să facă vreun fel de presiune asupra modului în care înțeleg mediatorii să exercite profesia sau asupra modului în care ei înțeleg filozofia medierii. Coerciția afectează autonomia.
    • [Accesibilitate] De asemenea, mediatorii au nevoie ca exercitarea profesiei să fie accesibilă pentru ei, să nu trebuiască plătite taxe împovărătoare doar pentru a-și putea păstra dreptul de a furniza servicii de mediere.
    • [Respect, simplitate și transparență] Indiferent de forma de organizare a profesiei, mediatorii au nevoie de respect, simplitate (fără birocrație) în proceduri și transparență în comunicare din partea organelor profesiei.
    • [Comunitate] Este foarte important ca mediatorii să fie mai mult decât colegi sau membri ai corpului profesional. Dacă ei creează o comunitate a practicii medierii și devin activi ca parte colaborativă a acestei comunități, vor crește coeziunea din interiorul profesiei și sentimentul nostru de identitate. Fără îndoială, în acest fel va crește și respectul nostru față de noi.
    • [Atragerea competenței] Mediatorii pot evolua și dacă pot atrage competență și oameni competenți, fie că discutăm de colegi co-mediatori, formatori, colaboratori care recomandă cazuri sau personal administrativ.
    • [Recunoaștere] Este important ca mediatorii să facă parte dintr-o comunitate de oameni și organizații recunoscute atât în țară, cât și în străinătate. De asemenea, atunci când dobândesc o experiență semnificativă, mediatorii au interesul de a li se recunoaște și certifica experiența.
    • [Relații de cooperare] Pentru ca mediatorii să aibă clienți este necesar ca părțile să construiască un prim consens cu privire la proces (mediere) și la persoană (mediator). Pentru aceasta este nevoie ca mediatorii să aibă relații bune, de cooperare, cu avocații, judecătorii și orice alte persoane care îi consiliază pe clienți. Cu alte cuvinte, trebuie să recunoaștem faptul că acțiunile de adversarialitate sunt de tipul ”hai să facem împotriva vântului”. Cred că este util să ne așezăm la masă, să creeem beneficii comune, să ne facem utili și în cele din urmă vom ajunge să avem și de câștigat. Acest principiu este poate fi extrapolat de la nivel individual la nivel sistemic. Sper ca în viitor să regăsim un dialog cu caracter permanent la nivelul unor grupuri de lucru în care să se paveze relații bune cu cei de care depindem. În acest fel, le va fi tuturor mai bine, iar medierea va produce beneficiile pe care ni le dorim.
    • [Statistici] Formele de exercitare ale profesiei și organizațiile profesionale care furnizează servicii logistice pentru asigurarea activității formelor de exercitare au nevoie de mecanisme de colectare a statisticilor pentru fundamentarea acțiunilor viitoare. Rolul Consiliului de Mediere în colectarea de statistici naționale ar putea fi mult ușurat, în acest fel.
    • [Intimitatea] Nevoia de intimitate și respect pentru intimitate este reală și permanentă, însă în ultima perioadă am resimțit-o ca mediator poate mai mult decât oricând. Frecvența cu care primim mesaje cu caracter electoral, unele care au conținut corect de altfel, face ca întregul proces să își piardă fondul și caracterul de eleganță, cu afectarea nevoii mediatorilor pentru intimitate.
    • [Și altele]
  2. CORPUL PROFESIONAL
    • [Reprezentativitate] Profesia are nevoie de dezvoltarea unui mecanism prin care corpul profesional să își exprime voința în mod reprezentativ. Soluția actuală este criticabilă pe bună dreptate, deciziile din cadrul Comisiei Consultative a Corpului profesional fiind luate, de fapt, de persoane aflate în conducerea asociațiilor profesionale. Sunt două probleme aici: gradul discutabil de consultare prealabilă cu membrii organizațiilor și nivelul de formalism la care au ajuns să existe acele organizații – cu cât sunt mai mari, cu atât este mai dificil să organizezi Adunări Generale anuale, extraordinare, să aibă activități în fapt, etc. Soluția anterioară era chiar și mai nefericită, în opinia mea. Practic, vorbeam de un grup al asociațiilor profesionale, în care se punea semnul egalității între votul asociațiilor și nu al mediatorilor, făcând ca mediatorii să aibă un interes real să facă parte din asociații profesionale cât mai mici pentru o mai bună reprezentare. Au fost expuse multe idei și soluții în legătură cu aspectul reorganizării corpului profesional, poziții sunt multe. În cele din urmă, ar fi util ca mediatorii să înțeleagă ce opțiuni au la dispoziție și tot ei să decidă în cunoștință de cauză. Important aici este să nu ne lăsăm seduși de o anumită soluție și să închidem lista opțiunilor. În acest fel riscăm să pierdem din vedere posibile oportunități. Spre exemplu, îmi place faptul că, la profesia de avocat, exercitarea dreptului la vot al avocatului în adunarea generală nu poate fi delegată. Mă întreb de ce la mediatori pot fi delegate drepturi la vot ale asociațiilor profesionale – s-a dovedit că delegarea ne-a îndepărtat de ideea de reprezentativitate.
    • [Verificare și echilibru / check & balance] Una dintre problemele actuale ale profesiei de mediator este aceea a listei foarte mari de prerogative pe care le are un grup format din nouă persoane. Spre exemplu, indiferent de ce spune legea, ar fi corect ca bugetul Consiliului de mediere să fie votat într-un alt cadru, de un alt grup, mult mai reprezentativ. Nu este ok, nu poți să centrezi și să și dai cu capul. Profesia de mediator, de altfel, a fost populată inițial cu un grup de nouă persoane (membrii primului Consiliu de Mediere, care au fost desemnați în vara anului 2006 de către Ministerul Justiției, în urma unui proces bazat pe evaluarea unor indicatori de calitate). După aceasta, primul Tablou al Mediatorilor a apărut peste un an sau mai mult. Primele venituri ale Consiliului de mediere au aparut abia după februarie 2008, iar până în 2010 sursa exclusivă de venituri au fost taxele de autorizare. Din 2007 până la finalul lui 2014, piața a solicitat servicii de formare pentru aproximativ 20.000 de persoane, dintre care aproape jumătate s-au autorizat. În 2012 taxa solicitată mediatorilor deja autorizaţi pentru a contribui la administrarea şi publicarea on-line a Tabloului mediatorilor s-a transformat în Taxă profesională. Mai pot fi gestionate fondurile Consiliului de mediere, fără nici un fel de control din partea mediatorilor, în condiţiile în care în 2015 există premisele ca balanţa veniturilor să încline în favoarea sumei obținute prin colectarea Taxei profesionale plătită de mediatori, în comparație cu celelalte venituri obținute de Consiliu (e.g. taxe autorizare? Problema ar putea fi clarificată prin crearea unor mecanisme de verificare și control, astfel încât prerogativele să fie disipate, puterea să fie distribuită pe o suprafață mai mare,  mandatele să fie reduse ca timp și limitate ca număr, miza pentru funcții să dispară, să fie înlocuit în timp și criteriul de vot al popularității de criteriul competenței iar ”distanța față de putere”, ca indicator cultural, să se reducă în profesia de mediator din România (vezi Geert Hofstede).
    • [Inclusivitate] Am apreciat sistemele deschise, anti-monopol, în care minoritatea de 49% nu ”pierde tot” sub legitimitatea democrației, ci obține 49% din puterea de a influența profesia. Prin urmare, apreciez că eficiența coordonării corpului profesional poate să aibă la bază și caracterul eterogen al grupului coordonator. Mediatorii cunosc faptul că din varietatea de opțiuni se naște acel acord creativ. Dintre două grupuri, unul cu o perspectivă și altul cu nouă perspective, eu îl aleg pe al doilea pentru că are potențial mult mai mare. Faptul că al doilea grup nu ar putea coopera la fel de eficient ca primul grup este discutabil din perspectiva faptului că discutăm de lideri ai mediatorilor, deci ar trebui să știe să coopereze, pe de o parte, dar nici nu este o temere pentru mine, ci tot un argument să aleg al doilea grup, pe de altă parte.
    • [Consultare și dezbatere] Comisia Consultativă este o soluție actuală bună de consultare și dezbatere. Cred că este în interesul corpului profesional ca o dată pe an, în cadrul Conferinței Naționale, să se creeze un cadru deliberativ de consultare și dezbatere, în care participanții la conferință să fie delegați ai colegilor de acasă, împuterniciți de aceștia să vorbească și să decidă cu privire la acțiunile necesare pentru satisfacerea nevoilor profesiei.
    • [Elitism] Corpul profesional (și nu numai corpul profesional) are nevoie de o selecție mai riguroasă la intrarea în profesie, cu beneficii multiple, inclusiv pentru imaginea profesiei, pentru calitatea dialogului din interiorul profesiei, pentru calitatea serviciului furnizat și respectului pentru mediatori.
    • [Și altele]
  3. CLIENȚII ACTUALI
    • [Informație] Clienții actuali au nevoie de accesibilitate la informații explicite despre mediere. În această privință, prezentarea radicală a medierii de către mediatori poate să creeze divergențe și confuzie. Cuvinte precum ”obligatoriu”, ”niciodată”, “întotdeauna”, ”trebuie”, ”doar” sunt câteva exemple ale limbajului radical și ale generalizării. De regulă, am apreciat că este în interesul meu să prezint informații despre mediere din perspectiva faptului că în mediere este posibil aproape orice, în limitele legalității, autodeterminării părților și neutralității mele.
    • [Beneficii reale] Pentru a apela la mediere, clienții au nevoie de beneficii pe care legea medierii le oferă și le poate oferi. Spre exemplu, restituirea integrală a taxei de timbru în forma inițială a legii a fost un stimulent foarte puternic, de aceea cred că forma inițială a legii medierii era mai bună decât cea actuală din acest punct de vedere. Ca să fim corecți până la capăt, restituirea integrală a taxei de timbru doar în cazul în care părțile ajungeau la o înțelegere prin mediere dar nu și singuri, în încercarea de a încheia o tranzacție, era discriminatorie. Asta nu înseamnă că nu putea fi eliminată discriminarea prin modificarea legislației taxelor de timbru. Dacă guvernul și-ar face bine calculele, ar putea ajunge la concluzia că pierderile actuale sunt mai mari în raport de valorile cu care erau diminuate sumele încasate atunci cu titlu de taxe de timbru.
    • [Calitate] Clienții au nevoie de servicii de calitate. Putem să facem multe lucruri dar, dacă serviciile de calitate vor fi furnizate de majoritatea mediatorilor, nu poate să fie decât mai bine.
    • [Valoare] Nu este suficientă furnizarea unor servicii de calitate, este util ca cei care ne plătesc onorariul să și perceapă faptul că au primit ceva în schimb, că banii pe care i-au cheltuit se întorc sub forma unei valori sau a unui beneficiu concret.
    • [Autonomie] În principiu, pe autonomie se bazează cele mai solide decizii. Pe aceeași autonomie s-a bazat și decizia potențialilor clienți să nu mai calce pe la ușa mediatorilor după momentul iunie 2014, fapt care ridică semne de întrebare și asupra calității mediatorilor și educației clienților, dar aceasta este altă discuție. Aici nu este vorba doar de poziționarea în favoarea sau în defavoarea (re)introducerii obligativității. Discuția este mult mai complicată și are legătură cu profilul nostru cultural, cu dibăcia cu care ocolim reguli care ne sunt impuse, dacă nu suntem convinși de utilitatea lor și cu raportul dintre beneficiile concrete create de aceste reguli și acumularea de rezistență la schimbare a publicului general. Oricum, aceste lucruri se fac eficient plecând de la proiecte pilot, în medii controlate și atent monitorizate de toate părțile interesate, începând cu utilizatorii. De exemplu, în Italia obligativitatea medierii a rămas, dar a fost eliminată din lege taxa obligatorie de 40 de Euro pe care trebuia să o plătească toate părțile implicate. Mai mult, la insistențele avocaților a fost reinventat conceptul de continuum, introducându-se procesul numit ”negociere asistată” care este făcut doar de părți și avocați și este alternativă la procedura de mediere. Sper că suntem suficient de isteți să învățăm din aceste exemple.
    • [Exemple pozitive] Având în vederea discreția activității de mediere, este mai dificil ca acele cazuri de notorietate care parcurg cu succes procedura de mediere să ajungă în spațiul public. Cu toate acestea, în unele situații, asemenea exemple pozitive pot să producă reacții pozitive în piață. La nivel internațional sunt multe exemple cunoscute de acest fel. Mi-ar plăcea să văd că statul român, promotor al activității de mediere de altfel, alege să facă demersuri pentru integrarea medierii în propria-i politică de gestionare a disputelor. Din păcate, un exemplu negativ este cel al reprezentanților autorităților publice, care merg în instanță pentru a plăti liniștiți, fiind obligați prin hotărâre judecătorească, fără să existe suspiciunea activităților de corupție. Nu este o politică prea eficientă de gestionare a banului public și din păcate, statul român este un mare litigant, dacă nu cel mai mare.
    • [Recomandări profesioniste] Clienții au nevoie de informații credibile despre mediere, informații care se bazează pe statistici reale, pe experiențe certificate sau pe practici solide ale celor care le recomandă medierea. De aceea, ar putea fi util pentru un client care nu știe nimic despre mediere să aibă acces la informații bazate pe experiența altor clienți, pe părerea lor despre utilitatea serviciului de mediere furnizat de un anumit mediator. În acest fel, dacă mediatorul nu are legătură cu acest circuit, iar sistemul este gestionat în totalitate de clienți, cu riscul de a se gestiona și reacțiile negative, am putea observa priviri mai atente către mediere.
    • [Inovație] Noi știm că nu este vorba doar despre mediere. Clienții nu au nevoie de mediere, ei au nevoie de procese eficiente prin care să își gestioneze diversele situații. Tocmai de aceea, noi trebuie să fim primii care să sprijine proiectele inovatoare specifice fiecarui domeniu socio-profesional care va căuta să genereze procese noi de construire a consensului, bazate pe intervenția terțului neutru, poate denumite altfel decât mediere, dar proiectate să răspundă nevoilor lor concrete. Inovația clienților este o nevoie pentru aceștia, dar poate genera oportunități și pentru mediatori, extinzând în acest fel și sfera noastră de activitate.
    • [Pregătire continuă] Clienții noștri au nevoie să știe să folosească eficient toate oportunitățile pe care le oferă medierea – de exemplu, posibilitatea ca părțile să se întâlnească separat cu mediatorul. Pentru aceasta, au apărut programe de dezvoltare a abilităților de a consilia clienții în procedura de mediere și programe de certificare internațională a acestor competențe (vezi https://imimediation.org/imi-mediation-advocacy-competency-certification). Aceste inovații vor deveni realitate și în țara noastră la un moment dat.
    • [Și altele]
  4. CONSILIUL DE MEDIERE
    • [Existență și Stabilitate] Momentan, Consiliul de Mediere are un rol fundamental pentru existența profesiei, tocmai de aceea este necesară stabilitatea sa financiară, pentru binele întreagii profesii. Sediul propriu – CASA MEDIERII ȘI A MEDIATORILOR - poate să fie, de asemenea, un element de stabilitate.
    • [Management performant] Conducerea performantă a activității Consiliului de Mediere este o nevoie reală a profesiei, modernizarea activității poate să ofere simplitate și eficiență atât activității Consiliului, cât și relației cu mediatorii și orice parte interesată.
    • [Statistici] Profesia de mediator – și nu numai – are nevoie de statistici foarte competitive, prin care să se verifice utilitatea oricărei măsuri. În contextul actual ne rămâne doar simțul empiric. Este esențial că există o strategie și că aceasta oferă direcții de dezvoltare. În același timp, dacă profesia avea statistici competitive, strategia ar fi putut fi superior calitativă.
    • [Membri competenți și disponibili] Consiliul de Mediere are nevoie de membri foarte competenți, mediatori care să înțeleagă foarte bine conceptul de mediere, practicieni care s-au zbătut să întrețină birouri de mediator și ale căror opinii să fie foarte respectate în comunitatea profesiei de mediator. Și popularitatea este utilă, dar în nici un caz nu este primordială. Profesia are nevoie de membri care, în plus față de competență, să aibă și disponibilitate, care să dedice timp pentru a participa la acțiunile profesiei.
    • [Continuitate] Pentru fluența gestionării activității consiliului, în principiu, este nevoie de continuitate în ceea ce privește conducerea consiliului. Putem include aici diverse soluții, dar rezist tentației de a renunța la dezideratul pe care mi l-am propus prin acest material, ”pașii 6 și 7 – nevoi și interese; fără opțiuni și propuneri”
    • [Diversitate] Am fost membru al primului Consiliu de Mediere și îmi place să cred că, în această calitate, nu mi-am bătut joc de profesia de mediator și de mediatori. Cred că am făcut parte dintr-un grup guvernat de respect, bună credință și conlucrare. Am plecat toți nouă de la Ministerul Justiției cu o lege în mână și cu îndemnul ”Faceți o profesie” și am făcut acest lucru; sigur, a fost într-un mod cu siguranță perfectibil.  Problemele au fost trei, din punctul meu de vedere (la care mă gândesc acum). Prima este că nu mai făceam atâta mediere cât făcusem până atunci. A doua a fost că simțeam cum funcția de membru în Consiliul de Mediere îmi aduce un plus de notorietate și în planul activității de formare de mediatori, chiar dacă acesta fusese principiul stabilit de Ministerul Justiției la constituirea primului Consiliu, ca primele nouă dosare cu punctajele cele mai mari să intre în primul Consiliu de Mediere. A treia problemă la care mă gândesc ține de părerea mea despre mine; simțeam că încep să levitez și nu îmi plăcea acest lucru. Mai mult, la acel moment (2009) finalizam al doilea mandat consecutiv în calitate de președinte al U.C.M.R, federație care la acel moment avea peste 40 de asociații membre. Am hotărât să nu mai candidez pentru CdM #2, convins fiind (și sunt încă) de faptul că sunt mulți colegi foarte capabili care ar fi foarte potriviți să ocupe funcții și care înțeleg faptul că un asemenea mandat presupune mai multe sacrificii decât beneficii. V-am spus aceste lucruri pentru a vă face bine înțeles ce am simțit eu. Asta nu înseamnă că membrii Consiliului de Mediere care au candidat pentru mai multe mandate nu au avut motivele lor justificate să facă acest lucru sau nu au avut o activitate care a răspuns intereselor profesiei. Însă nevoia înspre care mă îndrept este aceea de diversitate. Cred că un mandat, maxim două și un termen de doi ani, poate chiar un an pentru fiecare mandat, ar putea să ne ducă în situații firești pe care le observăm cu admirație la organizații internaționale, unde funcțiile sunt mai mult onorifice, scurte, unice, alese cu ani înainte de începerea mandatului, organizații în care în spatele persoanelor cu funcții sunt armate de grupuri de voluntari care își asumă sarcini punctuale pe care le iau foarte în serios, sunt riguroși, își asumă termene și se țin de ele, și așa mai departe. Cred sincer că nevoia de diversitate este una reală în profesia noastră.
    • [Lipsa conflictului de interese] În condițiile actuale și în orice alte condiții, este important ca persoanele care sunt în legătură cu activitatea Consiliului de Mediere să nu fie în conflict de interese, indiferent de modul în care acesta se poate manifesta.
    • [Cadrul larg de consultare] O altă nevoie a Consiliului de Mediere este aceea de consultare cu membrii comisiilor consultative (e.g. CCC, comisie promovare, comisie formare) dar și cu orice alte persoane cu competență notorie, atât din cadrul profesiei cât și din afara ei, pe probleme care țin de prioritățile profesiei de mediator. Oamenii valoroși atrag în mod real alți oameni valoroși. În acest fel se îmbunătățește baza de credibilitate a acțiunilor.
    • [Flexibilitate] Chiar dacă observăm programe de candidatură asumate de colegii care candidează la Consiliul de Mediere, cred că aceste programe ar trebui subordonate în primul rând nevoilor profesiei de mediator. Nevoia pe care încerc să o evidențiez este flexibilitatea. Programul individual de candidatură al fiecărui candidat cuprinde un set de măsuri care, pentru eficiență, pot fi citite în contextul nevoilor profesiei.
    • [Integrare internațională] Indiferent de filozofia față de viață și mediere pe care o împărtășesc membrii Consiliului, aceștia au nevoie de o abordare cu caracter de compatibilitate internațională atunci când vine vorba despre înțelegerea conceptului de mediere.
    • [Monitorizare și control] Este important ca la nivelul Consiliului de Mediere să fie create structuri și mecanisme prin care să fie verificat modul în care sunt satisfăcute nevoile de pregătire prefesională continuă ale mediatorilor.
    • [Independență] Consiliul de Mediere are nevoie să rămână autonom și independent față de guvern, de partidele politice, orice alte organizații profesionale și chiar față de structuri internaționale.
    • [Recunoaștere] Consiliul de Mediere este o autoritate în forma actuală a legii, prin urmare are interesul de a fi recunoscută ca atare în relația cu orice parte interesată.
    • [Colaborare] Nevoia Consiliului este aceea de a avea relații bune cu alte autorități. Dacă are Consiliul relații bune, are și profesia relații bune, ceea ce înseamnă că poate fi îmbunătățit potențialul de implementare a medierii pe domenii de activitate.
    • [Și altele]

 

Sunt foarte multe de spus cu privire la părțile interesate în legătură cu profesia de mediator, la interesele lor și la modul în care acestea pot fi prioritizate. Acest material este o mică privire sintetică și perfectibilă. Marea privire însă, mai amplă și mai bună, trebuie să fie apanajul membrilor Consiliului de Mediere. Eu voi vota candidatul pe care îl voi simți că este preocupat de satisfacerea nevoilor profesiei prin ceea ce va spune că dorește să facă în calitate de membru al Consiliului de Mediere. Tocmai de aceea cred că acest exercițiu este fundamental pentru generarea deciziilor în fața cărora suntem puși.

 

Mă opresc aici cu această analiză, mulțumindu-vă dacă ați avut răbdarea de a o parcurge în tot sau în parte, cu speranța că nu am plictisit prea mult și animat sincer de dorința de a face bine, de a nu judeca pe nimeni pentru acțiunile sale și de a aduce o perspectivă pe care am apreciat-o necesară în acest moment ce ar putea fi crucial pentru existența noastră ca mediatori profesioniști.

- // -

Vezi aici articolul in format .pdf


1584 vizualizări.
Dă mai departe
  • Del.icio.us
  • Facebook
  • Google
  • LinkedIn
  • Twitter
  • Yahoo Messenger
  • Yahoo My Web
  • Favorite


Asociaţia Centrul de Mediere Craiova este operator de date cu caracter personal având număr de înregistrare 27278/2013
Asociaţia Centrul de Mediere Craiova a fost recunoscută ca fiind de utilitate publică prin Hotarârea de Guvern nr.103/18.02.2009